Nu astept elogii si nici multumiri.
As vrea sa vad daca va veni ziua aceea in care voi fi multumita de mine!
Scriu pentru a comunica, pentru a incerca sa ma inteleg pe mine insami.
Si mai scriu din dorinta de a multumi tuturor in speranta ca si ei vor transmite mai departe altor oameni care au nevoie sa auda asta ( nu mie)!
"Roata se-nvarte,
se-nvarte mereu,
alearga si astazi
pe-acelasi traseu."
Ni se intampla adeasea sa nu ne iubim, e omenesc prea omenesc; nemultumirile, fricile, tristetile, resentimentele, disperarile stau la colt sa ne inhate fara nevoia de somn sau de odihna. Dar cum ar putea altii sa ne iubeasca daca noi insine ne privam de ceea ce ne datoram mai mult? Nu te sfii Violina, meriti cu adevarat tot ceea ce e mai bun si mai frumos in lume. Permite-ti si respecta-te asa cum ai face-o cu un om pe care il admiri.
RăspundețiȘtergerePe o alta nota, sfarsitul postarii tale me duce cu gandul la 'Femei care iubesc prea mult'. Nu cumva viata ta a fost un sir de sacrificii, un continuu raspuns la nevoile celorlalti - fiica perfecta, sotia perfecta, mama perfecta; nu cumva fetita Violina plange acum pentru ca n-a indraznit sa fie ea insasi, n-a cutezat sa gandeasca faptul ca merita sa fie iubita pentru ceea ce este cu adevarat, sa fie iubita fara conditii...