In aceata zi frumoasa a vietii mele, acum multi ani am adus pe lume o minune de baietel.
A fost sortit sa fie un chip angelic, un suras cum rar vezi si niste ochi deosebiti.
Am multumit sortii pentru darul acesta.
As vrea ca uneori sa intorc timpul, sa imi vad copiii zburdand veseli prin casa, sa aud acea galagie care uneori ma innebunea, sa vad cele trei minuni ale mele cum se iubesc si se tachineaza.
De ce oare trecerea aceasta a timpului a facut sa dispara aceasta frumusete?
Ma vad in oglinda. O oglinda a sufletului. Mi se pare ca sunt neschimbata.
Refuz eu oare sa vad adevarul?
"Curgeti lacrimi, curgeti
Chiar de-s vinovat,
Lacrimile mele
Sunt lacrimi de barbat!"
