Tatal meu!

Continui sa depan amintirile din viata mea, astazi voi dedica aceasta fila memoriei tatalui meu.
Departe undeva, in nord estul acestei tari, un om a fost tatal meu.
Cu inclinatii artistice mai mult decat practice, a trait tot timpul intr-o lume a lui, departe de multe ori de cea reala, exceptand fetele care eram noi, zarazele lui.
Ar fi dat orice numai sa nu vada lacrimi in ochii nostri.
A fost mandru de noi, de faptul ca fara falsa modestie eram cuminti si silitoare.
Ne-a lasat un lucru care este esential in aceasta lume, legatura stransa intre noi si iubire neconditionata.
Mi-e greu sa il revad altfel decat cantand la muzicuta sau la acordeon, sau uneori in serile de iarna, fabuland pe diferite teme, dar ce frumos povestea!
Sper ca si ingerii sa aprecieze acest talent nativ!
Si sa murmure refrenul " Vreau sa-mi spui frumoasa Zaraza,
                                      Cine te-a iubit!"
Ce n-as da sa mai pot sa ii spun inca o data cat a insemnat pentru noi toate si ce gol imens a lasat!