Cu pasi repezi strabat in fuga un spatiu neuniform.
Povarnisuri, gropi, obstacole ce se ivesc si pe care trebuie sa le depasesc.
Cata ardoare si cata dorinta de a strabate.
Spre ce?
Ce universuri descoperim?
As vrea sa impartasec celor din jurul meu credinta ca nimic nu este la voia intamplarii, ca fuga aceasta continua dupa bani nu aduce fericirea.
Universul este guvernat de multe alte lucruri despre care poate in treacat ne aruncam o privire, apoi ne continuam implacabil mersul ca si cum am fi roboti.
Din pacate toamna vine.
O toamna a acceptarilor, a iertarilor si a alunecarii spre alt univers.
“Toţi ştim să iubim, căci ne-am născut cu darul acesta. Unii o fac firesc şi spontan bine, dar majoritatea trebuie să o reînveţe, să-şi reamintească cum se iubeşte şi toţi - fără excepţie - au nevoie să ardă pe rugul emoţiilor trecute, să retrăiască unele bucurii şi dureri, prăbuşiri şi recuperări, până ce izbutesc să discearnă firul conducător care există pe urmele fiecărei întâlniri; da, există un fir.”
