vineri, 28 ianuarie 2011

Traiesc!

Incep, timid, sa astern niste ganduri, care sper sa ma caracterizeze si sa imi dea puterea de a merge mai departe!
Sunt un om simplu, cu care Dumnezeu a avut mult de lucru si ii multumesc pentru toate incercarile pe care mi le-a dat.
Am fost de la venirea mea in acest spatiu, o fiinta sensibila, prea timida, dar in acelasi timp ambitioasa.
Am vrut tot timpul sa fiu prima. Oare de ce?
Am vrut sa invat, sa stiu, sa ma afirm, sa arat ca pot si mai mult.
Am reusit sa fiu profesional, un om printre oameni, sa fiu respectata de colectiv si poate chiar indragita.
Tot invatand, am cautat sa fiu si in familie un factor de echilibru. Prea multa exigenta, care uneori m-a facut sa sufar.
Apoi ceva s-a rupt din acest echilibru.Cel de Sus a hotarat ca sa raman fara jumatatea mea si totul a inceput sa se clatine.
Am avut tendinta de a ma ascunde. De a ascunde celor dragi sentimentele mele, faptul ca nu mai stiu ce vreau de la viata si inclusiv faptul ca pentru mine, lumea s-a prabusit.
Am luptat ceva vreme cu mine.
Oare am reusit?
Am eu puterea de a ma regasi?
Sunt schimbata, ma simt calma, linistita, fara ambitii materiale si surazatoare.
Merit oare?
Imi strang lacrimile in pumni, cern iubire  pentru trecut si pastrez speranta pentru viitor!

“E de purtat o rădăcină pînă la starea ei de flori
N-o condamnaţi dacă arată Pămînt şi spini adeseori”