Cum sa pot uita aceasta zi?
Niste copii, niste adolescente, inocente, care au reusit sa se ia la bataie din cauza unei probleme la matematica!
Care din noi o fi avut dreptate? Dar oare are vreo importanta?
Ne siroiau lacrimile si ne mobilizam si mai mult!
Ne-am jurat ca cea ce se va casatori prima va fi nasa celeilalte.
Si soarta a facut ca sa devenim nasii celor ce pentru noi au fost si vor ramane tot copiii nostri.
Doinita, o sensibilitate, un suflet frumos, daruire si echilibru.
Jan, modelul meu de viata!
Fie ca clepsidra timpului sa nu se opreasca pentru voi impreuna inainte de a implini 100 de ani de existenta, cu aceeasi daruire si iubire ce am vazut-o si admirat-o la voi!
“Când am fost ura am fost mare,
Dar, astazi, cu desavarsire
Sunt mare, ca mă simt iubire,
Sunt mare, căci mă simt uitare.
Esti mare când n-ai indurare,
Dar te ridici mai sus de fire
Când ti-este inima iubire,
Când ti-este sufletul iertare.
Stiu: toate sunt o-ndurerare,
Prin viata trecem în nestire,
Dar mangaierea e-n iubire,
De-ar fi restristea cat de mare,
Si inaltarea e-n iertare.”
Dar, astazi, cu desavarsire
Sunt mare, ca mă simt iubire,
Sunt mare, căci mă simt uitare.
Esti mare când n-ai indurare,
Dar te ridici mai sus de fire
Când ti-este inima iubire,
Când ti-este sufletul iertare.
Stiu: toate sunt o-ndurerare,
Prin viata trecem în nestire,
Dar mangaierea e-n iubire,
De-ar fi restristea cat de mare,
Si inaltarea e-n iertare.”
