marți, 21 februarie 2012

Puterea eului

Privesc lăuntric si uneori mă minunez de toate semnele.
S-ar zice ca nu trăiesc, ci că sunt ghidată de o forţă.
O forţă ce imi dă lacrimi, sentimente contradictorii, dar care nu mă părăseşte.
Vreau să cred că cei dragi din lumea de dincolo mă sprijină şi îmi arată calea, pe măsura putiinţei lor.
Lupta e a mea şi aşa şi trebuie să rămână.
Uneori am vrut să renunţ, am vrut să fiu laşă, dar ceva m-a împins şi mi-a dat forţă.
Oare ce?
Posibil toată experienţa mea de viaţă să mă mobilizeze.
În prag de primăvară sentimente de calm, de mângîiere şi de linişte cu toată iubirea mea tuturor!
“Vocea ta,mangaiere a inimii mele
N`o mai aud.
Sărutările tale care mă neliniştesc
Nu le mai am.
Vântul azi îmi aminteşte
De lucrurile frumoase legate de tine.
Mă simt din nou pierdută
Zburând pe un cer gri.
Atinge mâna îngerului meu,
Tu, îngerul meu necondiţionat.
Fructul iubirii noastre,
Are şi el nevoie de tine.
De ce pleci ?
Pentru ce pleci ?
Nu inţeleg, iubire.”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu